Puterea si libertatea de a fii om in armonie cu natura

Tot ceea ce ne inconjoara este dumnezeu, om si natura, fara cele trei elemente esentiale ale vietii nu putem trai in armonie deplina. Iubim dar nu stim ce iubim, radem dar nu stim de ce radem, traim intr-un intuneric total pentru simplu fapt ca nu tinem cont de cele trei elemente enumerate mai sus. Libertatea fiecarui om nu trebuie ingradita de nimeni si nimic iar daca ea se intampla cum este in cazul de fata sa fie pentru un timp scurt, omul prin excelenta s-a nascut liber sa faca ceea ce doreste si sa fie unit cu divinitatea. Cine nu intelege acest lucru nu va putea intelege natura umana si pe dumnezeu. Forta creatoare este in noi si nu in indivizi vremelnici care se conduc dupa idei si lucruri care nu vor putea avea reusita in toate actiunile lor. Cu cat vom intelege acest lucru mai bine cu atat vom reusi sa traim in armonie cu natura. Trebuie sa incercam sa fim intelepti si o sa reusim, altfel intram intr-o regresie spirituala din care nu vom putea iesi prea curand.

Sa alegem viata simpla intr-un dumnezeu, om si natura asta este calea pe care trebuie sa o urmam toti indiferent din ce colt al lumii suntem. Hai sa incepem sa ne armonizam trupurile si sufletele cu divinitatea numai asa vom putea castiga mult mai mult de la viata daca vom fii mai smeriti, mai sinceri si mai uniti unii cu altii. Sa incepem sa ne zambim unii la altii ca am vazut in aceste timpuri pe care le traim ca a disparut zambetul de pe chipurile oamenilor, a disparut iubirea, a disparut comunicarea, sa incercam sa fim mai buni si mai iertatori ca viata este un continu test pe care il dam fiecare dintre noi cu fiecare zi care trece. Sa intelegem ca omul se poate desavarsi numai iubindu-l pe dumnezeu asa poate intelege toate tainele vietii si scopului nostru suprem pentru care am venit aici pe pamant. Numai noi putem creea prin viata traita in armonie cu natura vibratia divina. Ce frumos e sa te trezesti dimineata privind rasaritul soarelui si adulmecand miresmele pajistilor inflorite si pline de roua, cu bazaitul albinelor in munca lor asidua de a aduna in fiecare zi polenul din florile abea desfacute pentru inca o zi frumoasa de vara, sa vezi un suvoi de apa rece de munte cum curge linistit in atmosfera de basm a naturii. La sfarsitul zilei sa admiri un apus de soare superb care parca transmite plantelor si vietuitoarelor un somn usor pentru o noua dimineata insorita si plina de farmec divin.

Stau si ma gandesc cum erau anii copilariei mele petrecute la tara in vacanta de vara la bunici, unde ma bucuram de matusi, unchi si vecini avand fiecare personalitatea lui fiind amuzanti prin unicitatea si simplitate lor, multi dintr-e ei nu aveau nici 4 clase dar aveau o scoala a vietii si o forta de supravietuire infruntand cu totii toate neajunsurile si incercarile vremurilor pe care le aveau. Noi ne bucuram prin orice mijloace de viata simpla si inteleapta de la tara in comunitatile mici de oameni cu frica de dumnezeu incerand cu fiecare zi care trecea sa fie unica, sa ne bucuram de tot ceea ce aveam iubindu-ne unii pe altii de minunatele darurile pe care le primeam de la dumnezeu. Incercau tot timpul sa ne face pe noi copii respectiv nepotii sa fim fericiti si fara griji. Nu in ultimul rand eram mult mai bucurosi si mai darnici unii cu altii pentru simplul fapt ca incercam sa ne desprindem de de tot ce ne bruia viata acelor timpuri si sa facem din fiecare zi o mare sarbatoare. Cu timpul am aflat ca satul prin importanta lui a fost temelia de inceput a credintei oamenilor in dumnezeu, tot ei au incercat prin tot felul de cantece si obiceiuri sa insufleteasca taina vietii.